Cuba si arta torcedorului

Triburile indigene Taino din Cuba au folosit pentru prima data planta cunoscuta sub numele de “cohiba în timpul unor ritualuri ceremoniale. Astfel, vechii indieni uscau si prelucrau plantele, devenite tutun, pe care ulterior le fumau în pipa. În anul 1492, europenii au aflat de acest obicei datorita lui Cristofor Columb si a echipajul sau si, treptat, cultivarea a început sa se realizeze organizat. America de Nord, India de Vest, Cuba, Turcia, Maroc si chiar Japonia au avut de-a lungul timpului un rol important în cultivarea organizata a tutunului. Cu toate acestea Cuba, cu cele 62.000 hectare ale sale, a fost si continua sa fie cel mai prestigios producator. Astazi, plantatiile de tutun din Cuba se afla în cinci regiuni: Vuelta Abajo, Semi – Vuelta, Partido, Remedios, Oriente. Dintre acestea, Vuelta Abajo (care cuprinde 32.000 hectare, adica doi la suta din suprafata totala a insulei) este regiunea de unde se obtine cel mai bun tutun din lume.

Tot aici se produc si multe dintre cele mai apreciate trabucuri. De retinut ca  rafinamentul unei havane lucrate manual nu poate fi egalat de un trabuc mecanizat.

Respectând procedeul traditional, din momentul în care se cultiva plantele si pâna când trabucul este terminat pot trece chiar si cinci ani. Sezonul cultivarii plantelor de tutun dureaza din octombrie pâna în aprilie. Frunzele se culeg manual, de la radacina spre vârf, în fiecare saptamâna câte un nivel, iar apoi sunt transportate în adaposturi special amenajate unde sunt lasate la uscat. Urmeaza trei stadii de fermentatie pentru ca nuanta frunzelor sa se defineasca, senzatia de amar sa dispara, iar complexitatea si aroma sa se dezvolte.
Atunci când tot acest proces este finalizat, începe munca torcedorului, a celui care ruleaza tutunul. si aici vorbim de o adevarata arta. Arta care nu se învata la nici o scoala, ci se transmite, din generatie în generatie, de la mama la fiica, de la tata la fiu.
Rapiditatea, agilitatea si gratia cu care torcedorul mânuieste frunzele sunt esentiale pentru ca produsul finit sa fie de calitate superioara. Secretul consta în combinarea uniforma a celor cinci tipuri de frunze. Iar aici facem referire la cele trei tipuri de frunze de umplut care sunt initial rulate, apoi sunt învelite în doua jumatati de frunze de liant si ulterior rulate în frunza “învelitoare”. Toate acestea sunt lipite cu o rasina naturala care nu are gust si miros. La final, se slefuieste forma trabucului.

Odata încheiata misiunea torcedorului, urmeaza testele de dimensiune, diametru, consistenta, capacitate, textura, culoare si gust, pentru ca doar havanele desavârsite sa ajunga pe piata.